Pier Massimo Prosio e ij piemonteis. Andé 'n serca 'd Turin, sità literaria
A-i-è d'ideje editoriaj) ch'a fan giojera e ch'a merito d'esse sostnùe. Miraco, un-a a l'é cola dla «Guida letteraria di Torino» che Pier Massimo Prosio a l'ha publicà për la Ca dë Studi Piemontèis (via Ottavio Revel 15, tel. 011/53.74.86), e ch'a l'é rivà a la tersa edission «ampliata e aggiornata» (pp. 254, euro 18). Prosio a l'é bin conossù perchè ch'a l'é occupasse 'd literatura piemontèisa, e 'dcò përchè ch'a l'ha scrit nen pòch coma autor ëd romans.
Ma mi continuo a pensé che soe còse pì bele a l'abia scrivuje ant soe guide literarie: na cita geografia literaria piemontèisa dal Meleto a la Sacra 'd San Michel, na Turin ëd Gozzano da Palass Madama al Valentin, un Piemont ëd Vittorio Alfieri pòst për pòst, tute pubblicà da la Ca dë Studi Piemonteis e pen-a n'agn fa un bel lìber motobin documentà su la Turin ëd Tasso, Rousseau, Boswell e Sterne, Xavier dë Maistre, Stendhal, Lamartine, Champollion, Balzac, Flaubert, Nietzsche, pubblicà dal «Centro Universitario di ricerche sul viaggio in Italia» 'd Moncalé (për chi a volejssa sërché 'sto volum, e-mail: cirvi@cirvi.it).
Doe paròle i-j dirìa pitòst su n'aspet che la «Guida Letteraria» a manca nen ëd cudì: i veuj dì la presensa 'd j'autor ch'a l'han scrivù e ch'a scrivo an piemonteis. Ambelessì a-i son le vos d'Isler, ëd Calvo, pì soens ëd Broferi, ch'a l'é stàit për Turin sal e pèiver. A-i son (pa mal) Nino Costa, che Turin a l'ha cantala an tuti ij sò andron, e Pinin Pacòt (con ël sò grup dij Brandé), ch'a l'ha nen mancà d'onorela e 'd dene na misura tuta soa. Magara a-i starijo bin ëdcò ij Viriglio, ij Solferini, Olivero, Gallina. Ma a l'é pro bel scheuvre che Prosio a dësmentia nen Frusta (e a l'é 'n gròss mérit) e gnanca Pietracqua (e a l'é nen pòch). A-i sarìa materia për fesse dritura na guida mach con ij piemonteis. Tutun a sarìa nen n'ideja brilanta, përchè a l'é mej che j'ëscritor a stogno tuj 'nsema. Magara serti nòm a serviran për la quarta edission. Magara a giutran a fé la «Guida» pì bela e pì savorija 'd coma l'é già.

ëd Giovanni Tesio - dal Vënner dla Stampa dël 30 ëd giugn dël 2006


Indietro